In prima zi de liceu m-am dus la deschiderea anului cu un prieten care urma sa-mi fie si coleg si cu “prietenele ” mele …tigarile.
Eram foarte emotiva pe atunci. Nu-mi placeau oamenii noi sau nu ma placeau ei pe mine . Mi se parea stupid sa cunosc pe cineva si hai sa fim prietene foarte bune . Eu aveam prietenele mele in poseta.
Dar ciudat ,daca fumai erai observat. Vorbea lumea cu tine …” Ai un foc? Imi dai si mie o tigara? “. Nu conta ce iti ziceau, cert era ca te simteai bine, erai intr-un grup . Un grup care isi afuma plamanii la fiecare 50 de minute.
Atunci am inceput sa fumez mai mult. Fumam in fiecare pauza . Aveam prieteni noi .Prietenii mei din copilarie nu erau buni ca ei nu ieseau la fumat.
Imi era mila de nefumatori , ma gandeam ca ei nu stiu ce pierd. Si de ce ies unii afara in pauza daca nu fumeaza ? Mereu intrebam …Dar tu de ce nu fumezi? si cand ma intreba careva de ce fumez nu stiam ce sa raspund , ma blocam . La inceput spuneam ca nu fumez , doar ma prostesc cu tigara .
Dar incepusem sa ma prostesc din ce in ce mai des .
Dar nu mai aveam cum sa imi cumpar eu tigarile mele bune. Cumparam tigari la bucata .Niste tigari ordinare -nu ca ar fi altele extraordinare -dar doar de alea se dadeau la bucata . Si le puneam in buzunar sau in gentutza si plecam voioasa la scoala. Acolo fumam cat era pauza de lunga , uneori ma mai fumau si altii , pentru ca in fiecare liceu este cate un fumator de asta care n-are tigari niciodata .
Si fumand asa putin am ajuns sa fumez 5 tigari la o cafea si sa beau 4 cafele pe zi.
